Alte categorii de situaţii care pot genera de corupţie

Conflictul de interese:

Rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situaţiile în care funcţionari publici sau demnitari ar fi înclinaţi în mod natural să slujească în primul rând sau predominant interesul personal, datorită existenîei unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor sau asociatilor lor un anumit avantaj. Aceste situaţii includ şi împrejurările în care existenţa unor obligaţii ale funcţionarilor sau demnitarilor faţă de orice terţ ar putea afecta imparţialitatea deciziilor sale. Aşadar, importanţa lor este data de faptul că simpla lor existenţă prezintă un potenţial pericol de corupţie.

Conform art. 70 din Legea 161/2003, “prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.”

În cadrul legii sunt definite situaţiile în care membrii guvernului, aleşii locali sau funcţionarii publici se află în conflict de interese.

Sunt introduse anumite interdicţii şi incompatibilităţi instituite pentru a se evita sau a se reduce riscul de conflict de interese între atribuţiile unei persoane. Desigur, incompatibilităţile şi interdicţiile nu pot acoperi toate situaţiile posibile.

Important!

Interdicţiile şi incompatibilităţile sunt expres prevăzute de lege şi trebuie să fie interpretate foarte strict. Doar acele situaţii specifice şi nu altele sunt interdicţii, respectiv incompatibilităţi. Conflictul de interese poate să apară şi în formă „personală”, în sensul că un funcţionar poate avea competenţa legală de a realiza un anumit act dar datorită unei situaţii/circumstanţe personale nu poate fi obiectiv. În această situaţie, el trebuie să invoce conflictul de interese şi să se abţină/retragă de la realizarea respectivului act.

Exemplu:

Dacă fiul primarului localităţii X este acţionarul principal al unei firme de construcţii, primarul se va afla în conflict de interese în cazul în care respectivei firme primăria îi va acorda un contract pentru o anumită lucrare. Un astfel de contract de execuţie este expres interzis de lege. Avem deci interdicţia pentru un ales local, soţ/soţie şi rude până la gradul al II-lea care au poziţii cu autoritate de decizie într-o societatea comercială de a încheia contracte cu autoritatea publică din care face parte alesul local.

Când însă un membru al unei comisii de evaluare dintr-o unitatea a administraţiei publice are o legătură de natură patrimonială cu una dintre persoanele ofertante în cadrul unei licitaţii (este furnizor sau client pentru o firmă a sa sau este firma la care a contractat construirea propriei sale case etc) ne aflăm în situaţia unui conflict de interese personal.

Cadrul legislativ si exemple pe tipuri de infractiuni

Cadrul legislativ

În contextul interesului din ce în ce mai mare acordat chestiunilor relative la corupţie pe plan mondial şi datorită preocupării autorităţilor române de îndeplinire a criteriilor de aderare în perspectiva largirii Uniunii Europene prin admiterea de noi membri, legislaţia naţională privind corupţia a fost seminificativ modificată şi completată în ultimii ani.
În ciuda problemelor şi deficienţelor de aplicare a legilor există un cadru relativ funcţional care permite în mod specific sesizarea, urmărirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Legislaţia relavantă în ceea ce priveşte faptele de corupţie e cuprinsă în următoarele reglementări :

Legea 140/1996 Codul Penal al României, cu completarile ulteriopare, Art. 254 – 258
Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi ţn mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei modificată şi completată de OUG 40/2003
Legea 503/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 43/2002, privind Parchetul National Anticorupţie
Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţia de interes public
Legea 682/2002 privind protecţia martorului.

Diferenta intre tipuri de coruptie

Mica corupţie

Prin mica corupţie se înţelege acel sector din corupţie care nu aduce atingere intereselor majorităţii indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupţia unui cadru medical, a unui funcţionar, etc care prin deciziile lor favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitate în timp şi spaţiu.

Marea corupţie

Prin marea corupţie se înţelege corupţia la nivel înalt a unui funcţionar, demnitar, etc. Acest gen de corupţie are ca şi carecteristică principală efectul asupra întregului stat şi a indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de corupţie se pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toţi contribuabilii.

Limitarea fenomenului

Fenomenul corupţie nu poate fi definit ca fiind propriu doar anumitor forme de guvernare. Corupţia este întâlnită atât în societăţile democratice cât şi în cele totalitare. Deşi există o oarecare tendinţă de a considera un regim autoritar ca fiind capabil să elimine corupţia, realitatea este că într-un astfel de regim corupţia este parţial limitată, ea regăsindu-se în anumite cercuri privilegiate, fiind accesibilă anumitor grupuri de indivizi. Limitarea fenomenului corupţiei, stoparea totală a fenomenului este considerată utopică, poate fi obţinută prin mecanismul costurilor. Aceste costuri pot fi pecuniare sau sub forma recluziunii şi au ca idee centrală indezirabilitatea efectuării unor fapte reprobabile datorită costurilor mari pe care trebuie să lă plătească un individ sau grup de indivizi atunci când faptele acestora sunt descoperite. Accentuând această idee, legiuitorul, din dorinţa de a descuraja un astfel de comportament, a definit corupţia printr-o serie de fapte cu caracter penal.

Importanta consilierii anticoruptie

Din ultimul sondaj asupra corupţiei în România realizat de Banca Mondială a rezultat că 11% din veniturile familiilor cu un nivel de trai scăzut şi 5% din veniturile familiilor cu un nivel mediu de trai sunt costuri directe pentru corupţie. Aceste costuri se concretizează în “atenţii”, “şpăgi”, “cadouri”. Practic, dintr-un venit de 3 000 000 lei pe lună dumneavoastră plătiţi pentru corupţie 330 000 lei.
Din taxele şi impozitele ce vă sunt reţinute din salarii şi alte venituri, dumneavoastră ca cetăţeni, finanţaţi cea mai mare parte a serviciilor publice (Ex: servicii medicale, admininstrative etc). Din cauza corupţiei sunteţi deseori obligaţi să plătiţi din nou un serviciu deja achitat. Conform aceluiaşi sondaj al Băncii Mondiale, un procent de 38,5% din populaţia cu venituri mici şi medii, deşi plăteşte asigurări sociale, nu solicită asistenţă medicală atunci când are nevoie pentru că este în imposibilitatea de a achita plăţile „neoficiale” adiacente.
La un nivel superior corupţia determină o alocare a resurselor după interese private în defavoarea interesului dumneavoastră general, ceea ce are drept consecinţă servicii publice de proastă calitate şi ineficiente care ne afecteză pe toţi printr-o investiţie mai mare de timp şi bani.
Corupţia are efecte de tip domino, deoarece se multiplică pe masură ce se desfăsoară, generând un efect de cerc vicios, în sensul că mai multă corupţie antrenează şi mai multă corupţie, astfel încât orice încercare de a antrena o mişcare în sens contrar devine extrem de anevoioasă. Din acest motiv, este nevoie de eforturi majore din partea întregii societăţi, şi mai ales necesită acţiuni preventive, mai degrabă decât curative.
Scopul acestui ghid este să popularizeze şi să încurajeze folosirea activă de către dumneavoastră, cetăţenii, a instrumentelor şi a mijloacelor legitime de contracarare a coruptiei la nivel instituţional.
Există legislaţie, există instrumente şi există mijloace care vă stau la dispoziţie pentru a lupta împotriva corupţiei. Acest ghid vi le face cunoscute.
Deşi obligaţia de bună guvernare se află în ‘curtea’ statului, interesul unei bune guvernări se va afla întotdeauna în ‘terenul’ dumneavoatră ca şi cetăţeni.
O reacţie eficientă împotriva corupţiei presupune atît o implicare în activitatea de educaţie şi prevenire, cât mai ales implicarea în combaterea şi sancţionarea ei.
Considerăm că prevenirea faptelor de coruptie şi educaţia în spiritul unei atitudini publice anticorupţie se realizează prin:
Consultarea declaraţiilor de avere ale demnitarilor, funcţionarilor publici şi ale magistratilor, a declaratiilor de interese şi de incompatibilitate ale acestora, a băncilor de date existente, utilizarea legii accesului la informatii de interes public;
Promovarea de iniţiative legislative adecvate şi adaptate acelor sectoare care s-au dovedit generatoare de corupţie;
Presiune asupra organismelor anticorupţie de la nivel institutional şi monitorizarea performanţelor acestora;
Reducerea toleranţei faţă de mica corupţie, percepută de opinia publică drept o dovadă de bună creştere şi recunoştinţă faţă de funcţionarul care îndeplineşte un act conform atribuţiilor sale;
Mediatizarea cazurilor de corupţie şi după caz a sancţiunilor aplicate.
Dacă în ceea ce priveşte activitatea de prevenire a corupţiei şi educaţie un rol important au societatea civilă şi mass media în ceea ce priveşte combaterea şi sancţionarea faptelor de coruptie este de datoria dumneavoastră, ca cetăţeni, să sprijiniţi organele cu atribuţii în acest domeniu prin:
Implicarea activă în procesul de descoperire a faptelor de corupţie facilitând astfel cercetarea şi judecarea acestora;
Comunicarea organelor de urmărire penală, cu promptitudine, a oricăror indicii referitoare la fapte de corupţie;
Sesizarea organelor competente pentru efectuarea urmăririi penale în cazul faptelor de corupţie prin depunerea de plângeri penale sau denunţuri astfel încât celor vinovaţi să li se aplice sancţiunile prevăzute de lege.
Legea este de partea dumneavoastră. Informaţiile referitoare la faptele de corupţie sunt şi rămân publice neputând fi acoperite de “umbrela” secretului de serviciu.
Mai mult, în calitate de martor identitatea dumneavoastră poate fi protejată de către organele de urmărire penală în cazul în care planează vreun pericol asupra dumneavoastră sau a celor apropiaţi.
Lucrurile nu se pot îmbunătăţi până când dumneavoastră, cetăţenii, nu vă veţi implica activ în exercitarea constantă şi chiar agresivă a drepturilor cetăţeneşti ca răspuns la abuzurile de care vă loviţi în diverse instituţii.
Doar o astfel de atitudine poate creea premisele unei reduceri a corupţiei şi poate contribui la îmbunătăţirea funcţionării serviciilor publice.

Ce este si ce nu este coruptia

• Ce este coruptia?

Corupţia, în sens larg, reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredinţate, fie în sectorul public fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Orice act al unei instituţii sau autorităţi care are drept consecinţă provocarea unei daune interesului public, în scopul de a promova un interes/profit personal sau de grup poate fi calificat drept ‘corupt’. Nu este însă obligatoriu să exite un prejudiciu (concret sau material) al interesului public pentru a putea identifica o faptă de corupţie.

Exemplu: Să presupunem că o primărie organizează coform procedurilor de achiziţii publice o licitaţie de lucrări pentru asfaltarea unei străzi. Compania X participantă la licitaţie oferă o sumă de bani, unuia/unora dintre membrii comisiei de evaluare, sumă care este acceptată. Dacă după deschiderea ofertelor: – oferta companiei X este inferioară ca şi raport calitate/preţ altei oferte şi totuşi primeşte lucrarea suntem în prezenţa unui fapt de corupţie – oferta companiei X este cea mai bună sub aspect calitate preţ şi primeşte lucrarea suntem tot în prezenţa unui fapt de corupţie sau Vi se solicită o sumă de bani de către un funcţionar pentru eliberarea unei adverinţe/certificat pe care era obligat de atribuţiile funcţiei sale să v-o elibereze. Şi aceasta este o faptă de corupţie. Rezumând putem spune că ne aflăm în faţa unui fapt de corupţie atâta timp cât un funcţionar sau oficial (ales sau numit), profitând de poziţia sa, obţine alte beneficii personale în afara celor la care este îndreptăţit prin lege(salariu). Acestă definire largă a corupţiei este reflectată în legislaţia românească în sens restrâns, prin definirea anumitor infracţiuni distincte care se încadrează în termenul generic de corupţie, precum: darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite etc.

• Ce nu este corupţia?

Deşi exită anumite fapte care vă pot produce uneori prejudicii importante făcute de funcţionari sau oficiali ai diverselor instituţii publice în cadrul sau prin depaşirea atribuţiilor lor de serviciu, ele nu pot şi nu trebuie catalogate drept “corupţie”, dacă intenţia funţionarului nu a fost de a obţine un avantaj sau profit pentru el sau pentru altul. Exemple de astfel de fapte prin care se încalcă legile ori drepturile dumneavoastră sunt: abuzul administrativ, eroarea, depăşirea competenţei, neglijenţa.

Exemple: – Refuzul unui funcţionar de a vă elibra o autorizaţie de construcţie în situaţia în care aţi îndeplinit cerinţele legale şi aţi depus documentaţia completă este un abuz şi nu o faptă de corupţie. – Reţinerea unei persoane de către poliţie peste termenul de 24 ore sau menţinerea în stare de arest după expirarea mandatului au natura de abuzuri şi nu de fapte de corupţie. – Dacă pe extrasul de carte funciară obţinut de la judecătorie în vederea vânzării unui teren sau clădiri apar alte dimensiuni decât cele reale ale suprafeţei sau apar alte vecinătăţi suntem în prezenţa unei erori şi nu a unui fapt de corupţie. – Dacă un funcţionar al Registrului Comerţului ale cărei atribuţii sunt de a primi şi înregistra în Registru anumite menţiuni ale unui agent economic, califică natura juridică a respectivelor menţiuni şi decide asupra înregistrării suntem în situaţia unei depaşiri de competenţă şi nu a unui fapt de corupţie. – Dacă funcţionara de la registratura unei instituţii vă primeşte petiţia sau cererea dar uită să vă dea număr de înregistrare suntem în situaţia unei neglijenţe şi nu a unui fapt de corupţie. Pentru repararea prejudiilor cauzate de astfel de fapte calea care trebuie urmată este fie cea a reclamaţiei/contestaţiei administrative iar în caz de nesoluţionare favorabilă calea instanţei de judecată în cadrul unui proces în contencios adminstrativ fie direct calea instanţei civile. Faptele de natura celor mai sus menţionate reprezintă în acelaşi timp şi o proastă administrare. Printr-o decizie a Parlamentului European, referitoare la procedura Mediatorului European (în sistemul instituţional românesc echivalentul Madiatorului European este Avocatul Poporului) au fost evideţiate şapte cauze posibile ale unei proaste administrări: lipsa de transparenţă, întârziere nejustificată, discriminare, abuz (în serviciu), nerespectarea procedurilor , eroarea legala/judiciară, neglijenţa în serviciu (proastă funcţionare ori incompetenţă), Astfel de fapte nu sunt corupţie şi în general un act de proastă administrare nu trebuie considerat drept corupţie. Este important însă de reţinut că astfel de acte pot fi generate sau pot genera fapte de corupţie, dacă în spatele unei aparente “proaste administrări” se află un mobil (sume de bani, foloase, influenţă etc).

• Ce nu este corupţia

Deşi exită anumite fapte care vă pot produce uneori prejudicii importante făcute de funcţionari sau oficiali ai diverselor instituţii publice în cadrul sau prin depaşirea atribuţiilor lor de serviciu, ele nu pot şi nu trebuie catalogate drept “corupţie”, dacă intenţia funţionarului nu a fost de a obţine un avantaj sau profit pentru el sau pentru altul.

Exemple de astfel de fapte prin care se încalcă legile ori drepturile dumneavoastră sunt: abuzul administrativ, eroarea, depăşirea competenţei, neglijenţa.

Exemple:

- Refuzul unui funcţionar de a vă elibra o autorizaţie de construcţie în situaţia în care aţi îndeplinit cerinţele legale şi aţi depus documentaţia completă este un abuz şi nu o faptă de corupţie.

- Reţinerea unei persoane de către poliţie peste termenul de 24 ore sau menţinerea în stare de arest după expirarea mandatului au natura de abuzuri şi nu de fapte de corupţie.

- Dacă pe extrasul de carte funciară obţinut de la judecătorie în vederea vânzării unui teren sau clădiri apar alte dimensiuni decât cele reale ale suprafeţei sau apar alte vecinătăţi suntem în prezenţa unei erori şi nu a unui fapt de corupţie.

Corupţia în România

Din ultimul sondaj asupra corupţiei în România realizat de Banca Mondială a rezultat că 11% din veniturile familiilor cu un nivel de trai scăzut şi 5% din veniturile familiilor cu un nivel mediu de trai sunt costuri directe pentru corupţie. Aceste costuri se concretizează în “atenţii”, “şpăgi”, “cadouri”.

Practic, dintr-un venit de 3 000 000 lei pe lună dumneavoastră plătiţi pentru corupţie 330 000 lei.

Din taxele şi impozitele ce vă sunt reţinute din salarii şi alte venituri, dumneavoastră ca cetăţeni, finanţaţi cea mai mare parte a serviciilor publice (Ex: servicii medicale, admininstrative etc). Din cauza corupţiei sunteţi deseori obligaţi să plătiţi din nou un serviciu deja achitat. Conform aceluiaşi sondaj al Băncii Mondiale, un procent de 38,5% din populaţia cu venituri mici şi medii, deşi plăteşte asigurări sociale, nu solicită asistenţă medicală atunci când are nevoie pentru că este în imposibilitatea de a achita plăţile „neoficiale” adiacente.

La un nivel superior corupţia determină o alocare a resurselor după interese private în defavoarea interesului dumneavoastră general, ceea ce are drept consecinţă servicii publice de proastă calitate şi ineficiente care ne afecteză pe toţi printr’o investiţie mai mare de timp şi bani.

Corupţia are efecte de tip domino, deoarece se multiplică pe masură ce se desfăsoară, generând un efect de cerc vicios, în sensul că mai multă corupţie antrenează şi mai multă corupţie, astfel încât orice încercare de a antrena o mişcare în sens contrar devine extrem de anevoioasă. Din acest motiv, este nevoie de eforturi majore din partea întregii societăţi, şi mai ales necesită acţiuni preventive, mai degrabă decât curative.